Ce este liberalismul?

În zilele noastre liberalismul a primit mai multe sensuri și interpretări în funcție de ideologia politică a fiecăruia, de multe ori greșite din punct de vedere istoric. Totuși, unele dintre aceste interpretări,  care acum câteva sute de ani ar fi fost considerate eronate sau nefondate, în zilele noastre au devenit corecte datorită modificărilor suferite de această ideologie, datorită degenerării moderne, acest lucru nu însemnând însă că liberalismul era o ideologie perfectă la începuturile lui. Acestea fiind spuse, pentru a înțelege această ideologie, trebuie totuși să ne întrebăm care este istoricul acestuia și ce înseamnă el de fapt? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să analizăm perioada istorică în care a apărut liberalismul.

Astfel, ne poziționăm în Europa secolelor XVII - XVIII. Societatea era stratificată în mai multe clase, cea mai importantă fiind nobilimea. Cu toate acestea, în această perioadă o nouă clasă iese la suprafață, caracterizată printr-o putere materială deosebită. Această clasă era burghezia, prima clasă care era înstărită fără ca membrii acesteia să fie de origine nobiliară. Deși puterea lor financiară era considerabilă, drepturile lor nu erau nici măcar aproape de drepturile nobililor. De aceea, în cadrul acestei clase a apărut un sentiment de nelinişte profund. Ei susțineau material monarhul, îi sponsorizau financiar războaiele și expedițiile, dar nu primeau nimic în schimb. În viziunea lor, ei nu aveau nevoie de clasa nobiliară, dar clasa nobiliară avea nevoie de ei pentru a-și desfășura eficient activitatea. Astfel, din cerinţele burgheziei de libertate mărită, taxe mai mici și drepturi sporite, ia naștere liberalismul, descris drept doctrina libertăților individuale. Din acest lucru nu trebuie să înțelegem că aceste cereri erau făcute pentru întreaga populaţie, sau că aceste noi libertăţi erau cerute pentru toate clasele. Liberalismul oferea aceste beneficii doar burgheziei. Astfel putem spune că această doctrina neagă atât rolul natural al aristocrației cât și justiţia socială a muncitorului. Pentru liberal nu există naţiune, Dumnezeu, cultură sau dreptate socială, pentru el există doar profitul și așa zisa libertate individual. Statul Liberal a fost descris de Jose Antonio Primo de Rivera prin următoarea idee: "Statul liberal nu crede în nimic, nici măcar în el însuși. El permite ca orice să fie contestat, chiar și valoarea propriei sale existențe." Tot acesta a susținut că apariția socialismului a fost firească și o reacție justă asupra liberalismului, dar acesta a fost distrus prin conceptul conflictului de clasă, neglijarea identității naționale precum și de negarea destinului comun al locuitorilor nativi ai unei națiuni. Aceste idei pot fi analizate și discutate mai mult, dar obiectul acestui articol este liberalismul, ci nu socialismul sau o paralelă între cele 2 ideologii.

Dar totuși, care sunt principiile liberalismului? Care erau cererile exacte ale burgheziei din acea perioadă? Pe lângă micșorarea taxelor, liberalii militau pentru constituționalism, mai exact pentru a-și asigura prin constituție noile drepturi și libertăţi. De aici nu trebuie să înțelegem că liberalismul era în favoarea democraţiei. Liberalii nu își doreau să împartă puterea în luarea deciziilor, sau o separare totală a puterilor în stat, iar concepte precum votul universal fiind aberații în viziunea liberală. Cele 2 ideologii erau foarte diferite, chiar rivale din anumite puncte de vedere. Astfel, ceea ce cunoaştem noi astăzi drept democraţie liberală, este rezultatul a unei alterații și a unei combinări ale celor 2 ideologii originale, fapt care în acea perioadă ar fi fost o aberaţie sau chiar o abominație. O altă cerinţă a liberalismului era limitarea puterii suveranului, pentru a nu pune în pericol interesele burgheziei, doctrina liberală spunând că statul nu trebuie să intervină în afacerile acestei clase. Libertăţile și drepturile economice ale burgheziei trebuiau sporite și ele în viziunea liberală.

Despre viziunea liberală putem vorbi și în domeniul relaţiilor internaţionale. Astfel, putem descrie liberalismul în opoziție cu realismul. În viziunea realistă principalii actori de pe scena internaţională sunt statele suverane, a căror idee principală este supravieţuirea. Starea de echilibru este pacea iar interesele sunt definite prin termeni de putere. Sistemul internațional în viziunea realistă se bazează de conceptul de "Balance of Power", care presupune ca la nivel internațional niciun stat să nu fie atât de puternic încât să-I domine pe ceilalți, ajungând astfel în poziție de hegemon. Când un actor pune în pericol starea de echilibru, realismul cere intervenția pentru restabilirea ordinii. De asemenea, în viziunea realist istoria este ciclică iar dinamicile umane nu se schimbă. În viziunea liberală, multe din aceste idei sunt schimbate. Astfel actorii de pe scena internaţională nu sunt doar statele, ci și organizaţiile interstatale. Pentru liberali conflictele sunt irelevante iar istoria este aciclică și anarhică. De asemenea, în viziunea lor, omul și tot ceea ce este produs de acesta este perfectibil. În acest domeniu putem să vorbim mai multe despre liberalism, dar nu relațiile internaționale sunt obiectul acestui articol.

Acestea fiind spuse, pe plan intern putem vedea liberalismul drept o ideologie inițial elitistă, anti-națională și anti-muncitorească. În zilele noastre, noul liberalism poate fi considerat drept o ideologie coruptă din punct de vedere moral, a degenerării, care urmărește distrugerea culturii. Singura legatură păstrată între liberalismul original și cel actual este acest caracter anti-național, lipsit de direcție. Degenerarea sa poate fi observată prin alterarea unor principii, mai ales prin schimbarea categoriilor sociale vizate, burghezia nemaifiind obiectul liberalismului actual, acesta concentrându-se pe drepturile așa ziselor minorități sexuale și ale invadatorilor islamici și sub-saharieni ai Europei.

English Version:

Nowadays liberalism has received several meanings and interpretations depending on one's political ideology, often wrong from a historical point of view. However, some of these interpretations, which a few hundred years ago would have been considered erroneous or unfounded, nowadays have become correct due to the changes undergone by this ideology, due to modern degeneration, but this does not mean that liberalism was a perfect ideology at his beginnings. Having said that, in order to understand this ideology, we still need to ask ourselves what is its history and what does it actually mean? To answer these questions we must analyze the historical period in which liberalism appeared.

Thus, we position ourselves in the Europe of the 17th - 18th centuries. Society was stratified into several classes, the most important being the nobility. However, during this period a new class emerges, characterized by a special material power. This class was the bourgeoisie, the first class that was wealthy without its members being of noble origin. Although their financial power was considerable, their rights were not even close to those of the nobles. Therefore, a deep sense of unease arose within this class. They supported the monarch materially, financially sponsored his wars and expeditions, but received nothing in return. In their view, they did not need the noble class, but the noble class needed them to carry out their work effectively. So, from the demands of the bourgeoisie for increased freedom, lower taxes and increased rights, liberalism is born, described as the doctrine of individual liberties. From this we must not understand that these demands were made for the whole population, or that these new liberties were demanded for all classes. Liberalism offered these benefits only to the bourgeoisie. Thus we can say that this doctrine denies both the natural role of the aristocracy and the social justice of the worker. For the liberal there is no nation, God, culture or social justice, for him there is only profit and so-called individual freedom. The Liberal State was described by Jose Antonio Primo de Rivera with the following idea: "The Liberal State believes in nothing, not even in itself. It allows everything to be contested, even the value of its own existence.

But still, what are the principles of liberalism? What were the exact demands of the bourgeoisie at that time? In addition to reducing taxes, the liberals campaigned for constitutionalism, more precisely to ensure their new rights and freedoms through the constitution. From this we must not understand that liberalism was in favor of democracy. Liberals did not want to share power in decision-making, or a total separation of powers in the state, and concepts such as universal suffrage being aberrations in the liberal vision. The 2 ideologies were very different, even rivals from certain points of view. Thus, what we know today as liberal democracy is the result of an alteration and a combination of the 2 original ideologies, a fact that at that time would have been an aberration or even an abomination. Another requirement of liberalism was the limitation of the power of the sovereign, so as not to endanger the interests of the bourgeoisie, the liberal doctrine saying that the state should not intervene in the affairs of this class. The liberties and economic rights of the bourgeoisie had to be increased as well in the liberal vision.

We can also talk about the liberal vision in the field of international relations. Thus, we can describe liberalism in opposition to realism. In the realistic view, the main actors on the international scene are the sovereign states, whose main idea is survival. The state of equilibrium is peace and interests are defined in terms of power. The international system in the realistic view is based on the concept of "Balance of Power", which assumes that at the international level no state is so strong as to dominate the others, thus reaching the hegemon position. When an actor threatens the state of equilibrium, realism calls for intervention to restore order. Also, in the realist view, history is cyclical and human dynamics do not change. In the liberal view, many of these ideas are changed. Thus, the actors on the international stage are not only the states, but also the interstate organizations. For liberals, conflicts are irrelevant and history is acyclic and anarchic. Also, in their view, man and everything produced by him is perfectible. In this area we can talk more about liberalism, but international relations are not the subject of this article.

Having said that, domestically we can see liberalism as an initially elitist, anti-national and anti-worker ideology. Nowadays, the new liberalism can be considered as a morally corrupt ideology, of degeneration, which aims at the destruction of culture. The only link preserved between the original and current liberalism is this anti-national, directionless character. Its degeneration can be observed by altering some principles, especially by changing the targeted social categories, the bourgeoisie no longer being the object of current liberalism, which focuses on the rights of the so-called sexual minorities and the Islamic and sub-Saharan invaders of Europe.